Strigat

Iata-ma-n genunchi la ale tale mreje

iubire-adanca precum cea mai dura vraja,

inca-ti cant de a mea dragoste... 

poate tu vei reusi-n curand, sa stralucesti in soare.

m-ai facut sa simt ce n-am crezut vreodata 

doar cu-o simpla lumanare,

ca o flacare ce in continuu arde

a mea viata stapanesti precum o vrajitoare.

astazi in infern tu m-ai adus

dar mai am inca un cuvant de spus

tot spre stele eu ma duc 

ca eu stiu ce-i de facut

chiar nu vezi tu oare,

c-o iubire-atat de mare 

pe pamant nu moare!?

printre uscaturi, boli si furnale

doar un muritor drumul isi are

dara-ti spun ca dragostea-mi este nemuritoare.

printre-oceane am cautat vorebele-unui imparat,

in regatul mare-n-tins

al acestui univers de necuprins,

ca iubirea-mi e regina 

ce-mi ofera a ei puternica lumina.

tu te lasi in intuneric prinsa

far sa vezi aceasta fiinta,

dar vei intelege intr-o zi

ca stapana noastra-i cea mai mare-mparateasa,

iar acolo sus de-ajungi

capul vei pleca precum celelalte slugi.

in piciore nu-i poti sta 

cand doresti sa i te-opui.

si cand eu de am gresit sa-i lupt in fata

parca am vazut a mortii coasa.

precum fulgerele cerului 

lumineaza a noastra cale 

m-am trezit in nemurire

sa ii fac iubirii casa!

tu te-ntrebi in gand acuma 

care mi-a fost mie urma,

dar sa-ti spun nu pot mai bine

decat prin a pasarii graire.

si-acum lasa-ti gandurile rele

ca ta-ajut sa treci de ele, 

iar de vorba mi-o asculti,

te voi duce printre munti

unde poti vedea cea de seama stea,

aia de iti stra-luceste

si gandesti ca te afli-ntr-o poveste.

doar ca ea-i iubirea noastra,

cea dintai imparateasa...