Omul orb

Uite lumea-n lung si-n-lat ce frumos s-a ridicat

ce e rau si ce e bine doar sa stii ca e in tine,

insa ieri parc-am vazut o bucat' de intuneric

imi tinea in a sa mana, nervii.

Am tacut si am lasat sa ii stranga ne-ncetat

caci eu stiu ca inauntru, totu-i pur..zugrav ilustru..

dintr-o data-a disparut toata bezna ce strangea,

..pura imparatie a sa.

Iar acum c-am cunoscut de indata ti-am si spus,

insa n-asculta de la mine, ca tu stii ce e in tine,

doar sa crezi in totul ce e bine,

chiar si-oleaca de iubire..

Poate-asa vei vedea ce se afla-n mintea ta

sa-ntelegi de-acu incolo,

numai tu-i detii controlul

iar de altul a venit, sufletul ti-e osandit,

parca dat la diavol in chirie,

sa-l rascumperi vrei si imi spui mie.

Intr-o lunga cautare trebuie sa pleci tu oare!?

Ori ca El sa fi venit cand te-a auzit,

ai urlat de suparare, c-a ta inima te doare,

te atinge si iti spune, ca sa crezi ce nu-i genune

e doar raul ce-l transporti...o caleasca fara roti

de-L asculti tu vei vedea ce rasplata vei avea,

poate-ti va placea.. de prin cer tu vei zbura,

Universul vei vedea ce ascunde in inima sa

doar ca-i bun si iubitor, asta stie si un orb,

Iar de-ti spune nu il crezi, ci il iei si denigrezi,

dar tu esti mai sus ca el, ca sa vezi ce vede el!?