Intr-o zi ea fiind afara
Vremea i-a venit,
De a zambit.
Precum cea mai fina floare
Cand o vedeai, te duceai si-ombratisai,
Daca o simteai, ca un fluture zburai!
Si albina de-auzeai, tot la floare te gandeai.
Creste mare, mare, maaaaree
Ca te poate duce pan’ la cer rascruce.
Dara creste cand te simte,
Doar sa-I canti si o atinge,
Ca un gradinar de prin vechime
Foarte-atent cu-a sa iubire.
E a ta de-acu pana-n vecie,
Daca-nveti sa cresti o floare..
No comments:
Post a Comment