Dupa doi ani pribeag in insula marilor britoni, studiind, muncind, calatorind, adaptandu-ma la un nou stil de viata si la o alta gandire, alte rationamente am ajuns la concluzia ca oriunde se poate face ceva, oricat de dificil ar fi, oricat de multe schimbari ne-ar trebui. Sunt fericit ca am ajuns la decizia de a ma intoarce, cu dorinta ca vreu sa ma implic mai mult in ceea ce inseamna cultivarea unei mentalitati de viata sanatoasa (din toate punctele de vedere). Bineinteles ca primele reactii ale multor cunoscutilor au chestionat decizia mea, ca am venit sa merg pe un teren cu plante uscate, dar m-am intrebat..daca poti merge inainte, de ce ai ezita, de ce eviti asumarea posibilitatii de a pune in miscare ceea ce ai!? Mi-am dat seama ca uneori ne lipseste curajulu, impresie generata de o frica impusa de cel care pretinde o cunoastere superioara sau o puterea financiara. De nenumarate ori pentru a gasi job-ul pe care sa il tinem, trebuie sa servim a loads of shit din cauza ca suntem constransi de a incasa un venit. Ne trebuie acel venit ca sa calatorim, dar tare ar fi bine ca angajatorii sa inteleaga si aspectele legate de comunicare si omenie. Intr-o paranteza, cat de rotunda se poate.. parca il platim pe Charon inca din timpul vietii :)). Adevar ca multi dintre noi, pentru acel venit, usuca recolta pentru a trece direct la incasari. E democratie, cum sa se intample altfel!? In acelasi timp, cat de mult ne-ar costa sa ne schimbam pe noi si sa invatam comunicarea sincera generata de capacitatea argumentarii clare a dorintelor noastre, a trairilor, a nemultumirilor ori a asteptarilor. Sau putem decide ca acestea sa fie aruncate in cutia ignorantei, inchidem ochii, mergem inainte....wait...sau inapoi!? Complet de acord cu ideea ca noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam, ca trebuie sa urcam si sa coboram nenumarate trepte, pante, sau free falling. Dar ele sunt toate pe acelasi drum. Timpul ne duce inainte indiferent de crezurile noastre, greselile ne invata sa il respectam precum o lectie in clasa I.Viata, familia, prietenii, tara, glob...fac toate parte din acelasi drum, identic pentru toti, cu invataturi si experiente similare percepute altfel de fiecare dintre noi. Suntem prea mici ca sa schimbam cursul unui Univers, dar suntem destul de mari incat sa ne putem face fericiti unii pe ceilalti. Pan' la urma curajul de a spune ceva sau a intreba in cazul nesigurantei ne faciliteaza un urmator pas inainte. Iar in final vom iubi si aspectele negative cat pe cele pozitive cand gasim taria de a ne accepta asa cum suntem. Putem construi in continuu ceea ce suntem, ne putem redefini, putem renaste, avem puterea de a construi in continuu, dar cu si prin iubirea pe care atat de des o tradam.
Poate gresesc, cum am mai facut-o, dar intotdeauna invatam din aceste experiente, o eroare care este un adevarat chin cand se intampla, devine infern cand ne sustragem de la acceptare si un taciune aprins in gandurile noastre. Asa ca cel mai bine este intoarcerea la problematica, o studiem cu calm, stingem focul, oprim ego-ul care ne zdruncina gandirea si facem curatenie. Pana la urma in asta ne sta puterea, ne iertam pe noi, pe ceilalti ca sa mergem inainte. Cat de simpla este o scuza catre o persoana pe care am ranit-o si inlaturam niste procese de constiinta (daca exista) prin care neglijam prezentul si fericirea celor mai simple momente ale vietii. Rutina pe care o deprindem, o putem intelege, colora si intrerupe.
Daca spunem ca in noi ar fi inexistenta particica aceea din Univers sau divinitate pe care o numim suflet, poate trebuie intrebat inca o data, ne uitam dupa ea si incepem cu chestionarul in care bifam intrebarile noastre, a fiecaruia.
what goes around comes around! o vorba, un gand, o palma, un vlad tepesh, un ajutor...focus more on love! ...avem de tras o caruta comunista, o democratie ca un joker, un capitalism ca un canibal si ne putem schimba pe noi!
No comments:
Post a Comment